Cine decide în România cursul evenimentelor



       În plin război declarat, pe faţă, al PSD cu Justiţia, tot din partea acestui vajnic continuator al PCR avem şi un război făţiş, sau mai bine zis o componentă a aceluiaşi război al PSD cu alegerile prezidenţiale din 2009, al căror beneficiar a fost, desigur, eternul şi ubicuul, până la o vreme, Traian Băsescu. Desigur, războiul sau războaiele acestea se poartă sub masca dorinţei de îndreptare a doamnei cu ochii, cel puţin în teorie, legaţi. În teorie, căci pe la noi legătoarea la ochi e plină de găuri, dacă nu chiar de cratere înspăimântător de largi. Tocmai de-aceea nu prea ştii, ca observator imparţial, de partea cui să te aşezi, mai ales când e vorba de presupusa fraudare a scrutinului respectiv, cu argumente pe care le cam ştim sau bănuim cu toţii. Că un alt scrutin, cel al referendumului din 2012 pentru demiterea aceluiaşi Băsesc a fost la rândul lui fraudat de însuşi iniţiatorul războiului de acum, care a şi fost trecut în tagma penalilor prin decizie definitivă, deşi mult prea blândă, am zice mulţi dintre noi, e altă, deşi o mereu aceeaşi poveste. În definitiv nu avem de a face decât cu veşnica vorbă cum că hoţul strigă hoţii. Iar acum problema care se pune nu e cine sunt hoţii, ci, mai exact, cine strigă mai tare, adică mai cu efect.
       Din acest punct de vedere se pare că meciul, ca să nu părem mult prea belicoşi folosind prea insistent termenul de la început, e câştigat de cel aflat la putere, având hăţurile în mână, astfel încât bietul ministru al Justiţiei îl are de apărat nu doar pe şeful direct de partid, fostă vedetă a caselor de modă, ci şi pe şeful coaliţiei de guvernare, intrat pe furiş în politică cu sandale şi ciorapi flauşaţi tocmai sub pavăza celui pe care îl atacă azi furibund, din nou sinistrul personaj băsesc. Asta nu se poate realiza decât prin întoarcerea cu poponeţul în sus a întregului sistem legislativ din justiţie, iar pentru abaterea atenţiei de la dezastrul preconizat e tocmai bun scandalul cu realegerea Marinarului, poveste urât mirositoare, aşa cum a fost de altfel toată epoca lui. Nu că cea de acum ar mirosi mai frumos...
       Şi pentru că există o majoritate parlamentară, funcţioneazî ca unse diverse comiţii ba de control a SRI, ba de anchetă, toate conduse de pesedişti de frunte, unii mai zgubilitici, mai afoni şi mai impertinenţi decât alţii, care nu au probleme cu îndreptarea pe făgaşul prestabilit a rezultatelor, concluziilor şi deciziilor pe care le au de luat. Asta şi pentru că tot românul pus pe sau ajuns deja la căpătuială îşi va descărca sufleţelul în sensul dorit de cei ce dispun. Iar rezultatele pot fi în majoritatea cazurilor cele scontate.
       În majoritate, nu în totalitate. Pentru că mai există un jucător puternic, care s-a obişnuit încă de la început, din 1990, să taie şi să spânzure în ţara tuturor posibilităţilor: serviciile secrete. Acelea de groaza cărora tremura tot natul în comunism şi mai tremură încă o mulţime de naţi mai mici, cum sunt diverse instituţii mai mult sau mai puţin de forţă.
       Astăzi, 23 octombrie 2017 apare o ştire ce pare să pună capac sau mai bine-zis să re-amorseze întregul scandal. Un fost ofiţer de contrainformaţii al armatei române declară că întregul sistem a fost pus în 2009 în slujba realegerii Marinarului, manipulând cibernetic rezultatele scrutinului. Ştirea este atât de gravă încât ştirea a fost scoasă după o oră sau două de pe site-ul ziarului respectiv, deci e ca şi cum nici n-ar fi existat, cu toate că fusese însoţită de clipul video al interviului cu fostul ofiţer luat de chiar directorul ziarului. O dovadă în plus că serviciile secrete funcţionează în continuare cu motoarele la turaţie maximă şi că totul se decide, de la început şi până la urmă, în laboratoarele acestora.
       În concluzie, Băsescu va fi scos basma curată iar soarta lui Dragnea e pecetluită. Facem pariu?

                                                                                        Radu ULMEANU