Dragnea și noaptea românească

        Prin anii 80, deci pe vremea încă a Neîmpușcatului, circula un banc savuros despre un cunoscut personaj al acestor mici și colorate povestioare, care îi povestește unui prieten că, de la un timp, nu mai poate dormi nopțile, din cauză că are o „trilemă” legată de întrebarea hamletiană cum că de ce tot merge el la un vecin căruia îi împrumutase niște bani și acesta nu-i mai plătea datoria: ca să-l ia vecinul rău platnic la bătaie, ca să-l mintă că merge să facă rost de bani, dar mergând de fapt să-i cocoșească nevasta, sau ca să-l cocoșească pur și simplu pe el însuși, în lipsă de banii pentru mult așteptata rambursare.
        Am ajuns și eu acum să am o trilemă, vizavi de doamna noastră prim-ministru. Anume din ce motiv ar trebui să mă abțin să vorbesc despre prostia ei fenomenală depășind absolut toate performanțele ministeriale în materie de până acum, deloc puține în istoria noastră ante și post decembristă: pentru că e femeie și nu e frumos să te legi de ea, pentru că e totuși prim-ministru, chiar dacă într-un guvern care duce țara de râpă, sau pentru că e un simplu instrument în laba tartorului suprem, Liviu Dragnea.
        Așa încât nu-mi mai pierd vremea încercând să rezolv o asemenea problemă cu 3 necunoscute deodată și mă resemnez să mă ocup de cel ce conduce de fapt și de care depinde tot ce mișcă în PSD, în guvern, în parlament iar, dacă-i ies jocurile, curând și în justiție.
        Nu mai repet cu ce promisiuni aiuritoare a câștigat partidul său mamut alegerile și nici cum s-a ales praful din toate acestea, sunt lucruri pe care le știe tot natul. Căci dacă trecutul, chiar și doar cel recent, este groaznic, viitorul este de-a dreptul infernal, dacă ar fi să rămână la cârmă acest sinistru și slinos personaj, pe care nici măcar bancurile nu-l mai încap. Condamnat o dată definititv, dar, din păcate, cu suspendare, altă dată cu executare, dar în așteptarea unei sentințe definitive, acest individ de o perfidie fără margini, cum îl caracteriza un fost președinte de partid din care făcuse parte, dar și de țară o vreme, se dă de ceasul morții să scape de cea de a doua condamnare, ce i-ar pune capăt pentru totdeauna carierei și l-ar arunca în cine știe câte noi procese, pentru alte și alte năzbâtii penale pe care le-ar fi înfăptuit.
        Felul în care a pregătit, instrumentat și executat represiunea sadică a manifestației din 10 august, când a folosit, împotriva protestatarilor pașnici nu doar bastoane și tunuri de apă, dar și gaze interzise pe plan internațional, chiar în situații de război, spune totul despre caracterul și disperarea, până la urmă, a personajului. Un Ceaușescu în miniatură, înconjurat de o trupă de cvasianalfabeți, fiecare de un tupeu fără margini și iresponsabili unul mai ceva decât altul, căruia îi lipsește doar vechea Securitate pentru a se ridica la nivelul fostului dictator comunist. Marea lui durere și ghinion e faptul că serviciile secrete de acum nu s-au făcut – încă! – preș la picioarele lui, lucru pentru care le taxează ca fiind „statul paralel”, împreună cu Iohannis și nu mai știu cine din aparatul justiției, singura capabilă să-i aplice, dacă o va face vreodată, lovitura finală.
        S-ar putea ca Dragnea să câștige această bătălie cu, de fapt, adevăratul stat de drept și să ne arunce în groapa cu scârnă a Europei, pentru ani mulți de acum înainte. Nu ar putea exista o catastrofă mai mare pentru un popor a cărui singură vină este fie că se lasă îmbătat cu minciunile cele mai sfruntate, fie că așteaptă impasibil să vadă ce se întâmplă, atunci când ar trebui să voteze. Faptul că PSD conduce după bunul plac țara se datorează unei părți infime de 18% din întregul electorat, care i-a acordat votul la ultimul scrutin.
        În cele ce se vor întâmpla în viitorul apropiat un rol benefic l-ar putea avea, în bătăliile parlamentare – duse din păcate cu cele mai murdare arme până acum – aliații lui, Tăriceanu cu al său ALDE și UDMR-ul, fiecare dintre aceștia urmărind, din păcate, doar satisfacerea unor interese strict particulare. Căci dacă vor continua pe această linie, peste noi se va lăsa noaptea pentru multă vreme de acum încolo.

Radu ULMEANU