Ciuma ce s-a întins peste România

        De la o vreme – asta însemnând de câțiva ani buni încoace – deasupra conducerii PSD plutește ceva ca un nor toxic de demență senilă pigmentată cu câteva idei fixe: greșeală de comunicare, stat paralel, Soros, corupția justiției și nevoia de îndreptare/ curățare a ei etc. etc.
        Poate că ar trebui precizată și noțiunea de conducere a acestui partid, în care, pe lângă conducerea centrală, trebuie cuprinsă și aceea locală, cu baronii (de obicei președinți ai consiliilor județene, primarii capitalelor de județ și ai localităților mai importante (dar nu numai) și, desigur, trimișii acestora în Parlament, fie ca masă mută a votanților unor legi aberante, fie a trompetelor și toboșarilor de gen Șerban Nicolae, Cătălin Rădulescu, deputatul mitralieră, Manda (cu Tanda lui din guvern, cunoscută și sub numele de Olguța) de la conducerea comisiei de control al SRI, Florin zis Ciordache și mulți, mulți alții, de același calibru, pe care îi cam cunoaștem cu toții. Asta ca să nu vorbim în vânt.
        Așa se face că pușcăriile au fost golite în mare măsură de cei mai periculoși infractori, unii întorcându-se urgent în culcușurile rămase calde încă, grație unor noi delicte, condițiile de detenție au fost ridicate la nivelul hotelurilor cu cel puțin trei stele, astfel că sumele alocate cazării deținuților depășesc cu mult sumele acordate cu strângere de inimă de guvern pentru alocațiile de copii. Era să zic „gazării”, dar de asta s-au bucurat cu totul alte persoane, deci să lăsăm! S-ar zice că se pregătesc condiții optime de cazare pentru noi locatari de rang înalt, care totuși nu se grăbesc deloc să beneficieze de ele, având în vedere asaltul înverșunat și necurmat asupra legilor justiției și a celor care le pun în aplicare, procurori sau judecători, ilustrissimul exemplu fiind Codruța Kövesi, zburătăcită de la conducerea DNA prin strădania îndelungată a mormolocului bubos de la un anumit minister, cel de resort, of course, sprijinit pe ultima sută de metri de cei aciuați, prin grija partidelor, în cuibușorul de nebunii de unde se decretează ce e sau nu e constituțional, uneori adăugându-se din greu la legea supremă ce guvernează tot ce mișcă în materie de legislație. Ca să nu mai vorbim de noua „ievaluare” ce i se pregătește lui Augustin Lazăr, ultimul mohican rămas pe baricade și care a îndrăznit să-și ia în serios rolul impunând cercetarea serioasă a ciomăgarilor în uniformă asmuțiți de știm noi cine asupra celor ce-au îndrăznit, în număr de peste 100.000, să conteste guvernul, PSD-ul și pe conducătorul suprem al furnicăraiei de slujbași sau/ și, totodată, profitori ai tuturor binefacerilor unui regim format în mare parte din infractori cu condamnări definitive sau doar în primă instanță, ori aflați încă în curs de cercetare, dar cu grele dosare la teșcherea.
        Deasupra tuturor, desigur, se înalță statuia strălucitoare a nașului Dragnea, care și-a consfințit și legalizat tocmai acum statutul, profitând de căsătoria odraslei princiare cu o jună cu ceva anișori mai bătrână decât soacra ei mare, in statu nascendi, cum o alintă admiratorii. Desigur, nu o statuie călare, căci epoca feudală e reinstaurată doar în viața de toate zilele, nu și în simbolurile ei glorioase. Asta pentru că nu dă bine dincolo, în lumea putredului occident, înfierat și acum cu mânie proletară, precum altădată, de la instaurarea comunismului pe plaiurile mioritice și până la sfârșitul tragicomic al preacurând împușcatului. Deci o statuie fără cal și sabie sau buzdugan, dar cu multă, multă scârnă pe ea, provenind de la numeroșii protestatari care se perindă mereu prin fața guvernului, a PSD-ului pe Kiseleff (când jardarmii uită să blocheze din timp artera de circulație) și, mai nou, chiar la palatul de la Snagov, unde mirii imaculați, călare pe ceea ce s-a numit pesta porcină, și-au primit ofrandele din partea supușilor mai suspuși în conducerile organelor ce asigură bunăstarea ciumei ce s-a întins peste România.

Radu ULMEANU