Inculpații care conduc România

        Rezoluția Parlamentului European cu privire la situația dezastruoasă din România poate să dea fiori de gheață omului obișnuit, aș zice normal. Adică acelui om neînregimentat politic, și mai cu seamă în PSD, partid care demonstrează cu sârg și tot mai mult, de la o zi la alta, că nu este nimic altceva decât o cloacă de infractori uniți cu toții „în cuget și-n simțiri” întru apărarea, sau, ca să folosesc un termen mai pretențios, salvgardarea celor ce au, într-un fel sau altul, probleme penale. Doar omului normal, ziceam, căci se vede de la o poștă că am ajuns din nou în groapa de gunoi a UE, și nu din vina acesteia, și nici a lui.
        Ultimele modificări pe tapet în materie de legislație juridică sunt înmărmuritoare, culminând cu aceea că dacă ești condamnat la închisoare până la cinci ani poți să-ți faci pușcăria acasă la o halbă de bere și o tavă de mititei, chefuind cu amicii sau aducându-ți demoazelele de pe centură, dacă nu cumva îți vine ideea să te duci chiar tu la ele, de vreme ce legea nu prevede absolut nici un fel de supraveghere asupra pușcăriașului la domiciliu. Asta pentru că, după cum știm, finis coronat opus!
        Una la mână. Dar mai sunt multe altele care duc la subjugarea totală a justiției, – una din cele patru puteri în statul de drept – cui altcuiva decât politicului. Mai precis, deocamdată, PSD-ului, adică lui Dragnea, căci junele prim Tăriceanu nu prea contează în ecuație, decât în măsura în care aduce voturile necesare majorității parlamentare de care abuzează din plin principalul partid al coaliției, nu că l-ar deranja pe acesta, și el beneficiar al unor dosărele penale pe rol.
        Fiorii de gheață nu ajung până la partidul în cauză, care e convins că recomandările din rezoluția cu pricina nu îl obligă la nimic și își poate face mendrele în continuare după bunul plac și dictatul celui cocoțat la vârful său, deja condamnat definitiv la închisoare, din păcate doar cu suspendare, și la închisoare de trei ani și șase luni cu executare, tot din păcate sentința nefiind definitivă. Așa încât totul se joacă pe această carte a condamnării sau achitării liderului maxim și discreționar, căruia de scârbă nici nu-i mai pomenesc numele. Astfel că s-a ajuns ca guvernul (!) să conteste la Curtea Anticonstituțională a României completele de cinci judecători, susținând aberația că noua lege tot de el promovată se aplică retroactiv, iar curtea respectivă, un fel de cotineață urât mirositoare, să-i dea, la fel de aberant, câștig de cauză.
        Iar în spatele liderului se încolonează alți și alți borfași din partid, cunoscuți îndeobște sub numele de baroni locali, cu toate că termenul de baron e nefericit ales, titlul respectiv fiind unul nobiliar, pe când acești guguștiuci nu au nimic de a face cu o asemenea calitate, ba dimpotrivă. Cam toți își au și ei dosarele lor, sau se simt amenințați cu apariția cât de curând a acestora. Pe de altă parte, roiesc în jurul oalei cu smântână a puterii ca muștele la binecunoscutul produs natural, mai mult sau mai puțin parfumat.
        Așa încât ultima găselniță a PSD este să dea în judecată Parlamentul European, pentru că a îndrăznit să se pronunțe cu o asemenea duritate la adresa făcătorilor de legi românești, printre care strălucesc, ca perla coroanei pusă în vârful grămezilor de rahat, sinistrele figuri alor unor analfabeți cu pretenții ca Florin zis Ciordache sau Tudorel Toader, nemaizis nicicum, întrucât singura zicere adecvată îi este propriul nume transformat de mult în renume, vorba poetului. O fac în speranța că ar obține măcar o tărăgănare a aplicării recomandărilor, până când procesele aflate pe rol ar fi rezolvate după voia inculpaților care conduc România.

Radu ULMEANU