Noile legi ale justitiei vor testa fibra noastra morala



        De cum s-a întors Dragnea în ţară, puricii şi păduchii puterii au început să joace tontoroiul pe spinarea românilor. Grindeanu, care înainte de automoţiunea de cenzură nu voia nici mort să renunţe la aventura lui împotriva programului de guvernare al PSD conceput de un penal ca Darius Vâlcov, refuzând chiar postul de viceprim-ministru oferit de şeful său politic, s-a întâlnit acum cu preşedintele partidului din care a fost ejaculat, vorba unui ilustru personaj, şi au căzut la pace, se zice că acceptând un umil post de consul sau poate ambasador. Ministrul Tudorel Toader, la rândul lui, a intrat brusc în fibrilaţie şi s-a înscris pe ultima turnantă a noilor legi ale justiţiei, aducându-le pe toate la nivelul pretenţiilor pe care le-au formulat şi le-au tot trâmbiţat marii noştri corupţi pe care doar imunitatea parlamentară i-a scăpat până acum de rigorile vechilor legi.
        Reacţiile nu au întârziat să apară. Procurorul general s-a arătat oripilat de prevederile anunţate fără o consultare prealabilă cu şefii instituţiilor afectate. Cele mai grave sunt trecerea Inspecţiei Judiciare în subordinea directă a ministrului Justiţiei, crearea unei direcţii specializate pentru cercetarea magistraţilor, scoaterea CSM din procesul de selecţie a şefilor de parchete şi a preşedintelui din cel de numire a lor, măsuri care vor duce la subordonarea justiţiei în faţa factorului politic. Ludovic Orban, preşedintele PNL a declarat următoarele: „Dragnea și Tăriceanu vor să subordoneze politic parchetele pentru a inhiba anchetele, în special pentru fapte de corupție, care vizează liderii partidelor de guvernământ. Scoaterea președintelui din ecuația numirii șefilor de parchete permite arbitrariul ministrului de Justiție, care este politic, în nominalizarea acestora. Ministrul politic va caută să numească procurori obedienți, care să răspundă la comenzi și care să nu mai îndrăznească să declanșeze anchete împotriva protejaților din clientela politico-economică. Mai mult, parchetele pot să se transforme într-o armă politică de luptă împotriva opozanților”. La rândul său, USR a declarat că va depune o moţiune de cenzură împotriva ministrului Justiţiei, precizând că „Prin propunerile făcute de ministrul Justiției, practic, numirile procurorilor șefi de la DNA și DIICOT au ajuns în pixul lui Dragnea.”
        Comunicatul Administraţiei prezidenţiale este de asemenea tranşant: „Propunerile prezentate astăzi de ministrul Justiției se constituie într-un atac asupra statului de drept, independenței și bunei funcționări a Justiției, precum și împotriva luptei anticorupție.”
        Ne întoarcem deci la justiţia comunistă, care nu făcea nicio mişcare fără aprobarea „organelor” statului comunist, partidul şi Securitatea.
        Ce mai putem spera noi românii, în eventualitatea că sinistrele doleanţe ale marilor infractori vor ajunge literă de lege?
        Nimic. Doar dacă nu vor exista presiuni puternice din partea forurilor internaţionale şi, de asemenea, pe plan intern, dacă protestele nu vor ajunge la cotele celor împotriva Ordonanţelor 13 şi 14, care au făcut guvernul şi parlamentul să dea înapoi cu coada între picioare. Aş spune chiar că cele din urmă au fost factorul decisiv, pentru că reacţiile internaţionale au venit abia în urma acestora.
        Întrebarea e cum se vor mobiliza din nou românii, când ultimele evoluţii de aceeaşi natură s-au soldat doar cu proteste firave pe care nici nu le-a băgat nimeni în seamă. Aş vrea să nu am dreptate, dar fibra noastră morală nu se are în relaţii prea bune cu consecvenţa. Ne-am aprins o dată, a fost super, ne-a plăcut tuturor, dar să o facem încă o dată şi pe urmă din nou – căci setea de linişte şi de prăzi noi a tâlharilor, hoţilor şi bandiţilor e singura consecvenţă de care am auzit până acum pe mioriticele noastre plaiuri – asta mi se pare puţin probabil.
        Se spune pe la noi că numai boul e consecvent. De data asta vom fi obligaţi să înlocuim boul cu hoţul. Iar scurta o vom trage cu toţii.

                                                                                        Radu ULMEANU