Verdictul opiniei publice: Fostul rector ieșean a devenit rect!

        De când cu cea de-a doua „ievaluare” făcută de ministrelul justiției, aceasta din urmă privindu-l pe procurorul general al României, Augustin Lazăr, urmată de ieșirea în decor în postură de socru mare a mititelului, scena politică e zguduită de acest unic fapt. Amenințat cu remanierea dinspre partea PSD pentru că refuză cu îndărătnicie, butonat de Tăriceanu, ordonanța privind grațierea și amnistia faptelor de corupție în care Dragnea e băgat până în gât, preacuviosul fost membru al Curții Constituționale a încercat să dreagă busuiocul prin acest nou act de vitejie care încalcă legea, având în vedere că ministrul justiției nu are niciun drept să-i evalueze pe procurorii de rang înalt, putând doar, eventual, să formeze o comisie alcătuită din procurori get beget pentru o asemenea delicată misiune.
        Nimeni însă nu s-a sesizat până acum de această încălcare, deși cazul Kövesi ar fi fost un motiv excelent pentru cei în materie ca să mai răsfoiască puțin legislația românească. Abia acum, un ziarist de la un important cotidian a descoperit acest obstacol în calea realizării depline a fostului rector ieșean, a cărui fizionomie grotescă aduce mai degrabă cu un rect plin de bube. N-aș fi făcut această comparație dacă aspectul fizic al personajului nu s-ar mula perfect pe caracterul sordid al acestuia, având în vedere că ievaluarea sa este împănată cu cele mai grosolane neadevăruri în privința procurorului general.
        Trăim o situație cu totul ieșită din comun, în care tocmai cel ce ar trebui să apere justiția și independența ei în fața agresiunilor factorului politic face tot posibilul să o îngroape tot mai adânc, ajungând până la a nesocoti recomandările Comisiei de la Veneția și mințindu-i pe membrii acesteia în legătură cu legile nou adoptate, dar și pe noi, vizavi de opiniile lor. El se bazează probabil pe faptul că recomandările Comisiei nu au titlu obligatoriu în mod direct, deși lucrurile ajung tot aici prin obligativitatea asumată față de forurile de conducere ale Uniunii Europene, care nu pot concepe ca ele să rămână doar vorbă în vânt.
        Unu la mână. Doi la mână, cei doi ievaluați, dacă nu chiar președintele statului român, l-ar putea da în judecată pe moftolog pentru că, cererea de revocare fiind un act administrativ, ca orice act administrativ poate fi atacată în justiție și deci judecată ca atare în instanță, unde nu mai are a se pronunța Curtea Constituțioanală majoritar pesedistă, cea care a validat toată mutilarea legislației în materie de justiție ce s-a petrecut în timpul din urmă, la comanda lui Dragnea, de două ori condamnat penal până acum și având un viitor extrem de promițător în față, din același punct de vedere.
        Asta pentru că ocnașii trebuie să stea la ocnă și nu la conducerea țării, cum spune o destul de bine cunoscută poezioară. Din păcate, la noi, cel puțin în prezent, lucrurile stau invers. Dragnea conduce partidul de guvernământ și coaliția PSD-ALDE și, în plus, Camera Deputaților din Parlamentul român. Tăriceanu, aflat și el în fața unui proces penal în calitate de inculpat, conduce al doilea partid aflat la guvernare și este președintele Senatului, al doilea om în stat, cu alte cuvinte. Întreaga politică economică a guvernului o face Darius Vâlcov, un alt condamnat penal, tot pentru fapte de corupție. Floarea parlamentarilor Puterii este formată din aceeași faună, iar grosul lor votează legi despre al căror conținut nu sunt în stare să spună măcar o vorbă. Asta pentru că principala lor calitate este susținerea orbească a comandamentelor de partid și supunerea necondiționată la ordinele conducătorului suprem. Nu s-a pus niciodată problema ca ei să știe măcar un sfert din tabla înmulțirii sau să citească, fără să se împiedice la fiecare silabă, un text oarecare.
        Pentru menținerea acestul sistem și pentru salvarea de pușcărie a marilor infractori se face orice. Iar slugărelul ministru al justiției e la datorie.

Radu ULMEANU