Să știm și noi

        Moțiunea de cenzură la adresa guvernului a intrat repede în istorie, acolo unde nu o mai bagă nimeni în seamă, cu toate performanțele lingvistice absolut memorabile (ca de obicei) din discursul doamnei – dacă-i pot spune așa fără să-mi crape obrazul –, premier. De la „banca monetară” și „în profida” până la „dezinformarea” care performează ajungând tocmai la rang de minciună, totul e deja în ordinea obișnuită a limbajului de coană Chiriță al anturajului feminin de care s-a înconjurat șeful său de partid. Și, fiindcă tot vorbeam de performanță, nu se poate trece cu vederea nici aceea a lui Ludovic Orban, care, după cum remarca liderul UDMR, a vrut să dărâme un guvern fără să aibă habar nici ce va pune în loc, nici ce va face în continuare cu biata Românică a noastră.
        Dar să lăsăm istoriei ce e al istoriei și să ne ocupăm mai bine de ceea ce ne așteaptă în continuare. Asta pentru că jocurile nu sunt nici pe departe făcute, ceea ce este cu adevărat interesant abia urmând să se întâmple. Căci, de la desemnarea cu totul inexplicabilă a unui al treilea premier al PSD (după ce partidul mamut și-a doborât primii doi șefi de guvern), cică pentru a-i mai acorda o șansă spre a pune, adică, pe butuci economia și tot ce mișcă în țară, Klaus Iohannis s-a dovedit o adevărată cutiuță cu surprize. S-a culcat pe-o ureche nebăgând în seamă toate mișcările împotriva justiției ale infractorului nostru nr. 1 și ale partidului său de infractori, dar și împotriva altor instituții ale statului precum BNR, SRI, SIE, SPP, CSM denunțate că fiind „statul paralel”, doar pentru că nu le avea sub control așa cum le are pe cele aflate în subordinea guvernului sau a parlamentului, pe care le conduce cu mână de fier și cu șefi, de multe ori, beneficiari de condamnări, sau măcar de cercetări penale. E adevărat că toate acestea erau asezonate mereu cu amenințări de suspendare a președintelui, puțin credibile însă atâta timp cât UDMR se declarase din start împotriva unei asemenea măsuri. Practic, singurul său act de rezistență a fost împotrivirea la destituirea Laurei Codruța Kövesi, chiar și după decizia CCR că ar fi obligat, vezi Doamne, să execute propunerea ministrului Toader.
        Deodată însă lucrurile au început să se schimbe pe eșichierul politic. Iar marea schimbare o reprezintă noua atitudine a fostului premier Tăriceanu care, cu o ambiție elefantină, visează nici mai mult nici mai puțin decât funcția de prim om în stat, deși s-ar mulțumi până la urmă și cu una mai modestă, pe care ar ocupa-o pentru a doua oară în viață, aceea de premier. Astfel că, brusc, nu mai e de acord cu ordonanțele de urgență prin care Dragnea a amenințat, după ultima condamnare (încă nu definitivă, din păcate) că-și va promova noua legislație în domeniul justiției, care l-ar absolvi cu totul de păcatele unei „tinereți” zburdalnice pe tărâmul faptelor penale. Astfel, cam de o lună încoace se vorbește, cu o anume insistență, de răceala intervenită în relația lui cu șeful PSD. De înțeles! Partidul acestuia nu va înghiți niciodată pierderea unei asemenea poziții, iar ruperea USL din cauza aceleiași rivalități e dovada irefutabilă. De asemenea, s-a declarat în dezacord chiar și cu suspendarea lui Iohannis, o lovitură de pumnal înfipt în spatele augustului aliat.
        Și iată că lucrurile prind contur cu vizita lui la Bruxelles, cam în același timp cu a lui Iohannis, ce va participa la reuniunea Consiliului European. Căci Tăricelului i s-a făcut brusc de o întâlnire cu Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene. Iar acolo, departe de urechile lungi și ascuțite ale aliatului său, primul și al doilea om în statul român vor pune în tihnă țara la cale, cu ocazia unei întâmplătoare intersectări de traiectorii. Ar fi în tradiția pur românească a trădărilor ce s-au petrecut de-a lungul istoriei noastre zbuciumate, chiar între frați de sânge. Că aici e doar un sânge politic nu mai contează, ba chiar e o circumstanță favorizantă.
        Nu ne rămâne decât să zicem și noi, precum personajul lui Nenea Iancu: Trădare să fie, dar să știm și noi!

Radu ULMEANU