Legea e (numai) lege!



        Cred că nici Ceaușescu nu ar fi visat așa ceva: să bată în cuie situația României pe următorii 40 de ani, printr-o lege votată de Marea (lui) Adunare Națională. Că, oricum, pentru el n-ar fi fost o problemă orice vot stupid din partea instituției respective, antrenată serios să voteze în poziție de drepți și cu „labele poc”, în cunoscutele urale „Ceaușescu PCR!” – de unde și vorba că România și-ar fi trăit propria „La Belle Époque”!
        Dar fantezia românului necunoscând opreliști, domnului Liviu Dragnea i-a venit, în sfârșit, această minunată idee, anume legea „Strategia România 2040”. În modul cel mai democratic posibil, așa cum suntem deja obișnuiți, se va înființa o comisie parlamentară condusă de însuși ilustrul personaj, care ocupă deocamdată modesta (față de aspirația tot mai fierbinte, de a deveni președintele statului) funcție de președinte doar al Camerei Deputaților. Comisia va fi compusă, alături de parlamentari reprezentând tot spectrul politic, desigur în proporțiile respective, și din membrii altor comisii parlamentare. Deci, vom avea o comisie a comisiilor, că tot ne-a lovit, de vreun an încoace, damblaua tot mai multor comisii noi, cât se poate de democratice și ele, având în vedere că deciziile lor sunt mereu doar ale coaliției PSD-ALDE, că nu degeaba întrunesc ele majoritatea. Totuși, de dragul aromei, comisiei respective li se vor alătura membri ai Administrației Prezidențiale, Academiei Române și alte personalități științifice, cu toții urmând a fi selectați cu grijă și maximă responsabilitate de aceeași comisie, ca nu cumva să avem vreo emoție, nevricoși cum suntem și temători de nedorite surprize, atunci când e vorba de ideile celor din opoziție.
        Nu ne rămâne decât să ne exprimăm speranța, având în vedere strălucita situație economică instaurată de la ultimele alegeri legislative încoace, când absolut toate promisiunile electorale au fost respectate, adicătelea dublarea salariilor, mărirea vertiginoasă a pensiilor, scutirea de cele o sută și ceva de taxe și neintroducerea de impozite noi, promisiuni oglindite în râurile de lapte și miere care inundă Românica noastră de atunci încoace – că situația se va perpetua până în viitorul îndepărtat, prevăzut în numele însuși al legii.
        Desigur, ar fi doar prima dintr-un lanț întreg de legi absolut necesare. Asta pentru că, fiind vorba doar de o amărâtă de lege, cine ne poate garanta că ea nu ar putea fi modificată pe ici, colo, în punctele esențiale, sau chiar abrogată de un nou parlament, având o cu totul altă majoritate? Așa încât domnul Dragnea, cu apetența-i binecunoscută în materie de legislație nouă (deși, din modestie, îi lasă pe subordonații lui să se împăuneze cu meritele), trebuie neapărat să manifeste toată vigilența necesară preîntâmpinării unor asemenea surprize nedorite.
        În primul rând, să propună și să asigure adoptarea unei legi electorale prin care voturile acordate opoziției să fie anulate din principiu cel puțin în proporție de 60%, știut fiind că electoratul nostru cinstit, mereu ahtiat după pungile cu făină de mălai și fiolele de ulei comestibil ce se distribuie contra votului corect în favoarea PSD, n-ar fi niciodată capabil să-și întoarcă preferințele în favoarea altor partide, mai ales că sunt prea sărace ca să vină cu argumentele respective în fața lui. Nici nu vor fi în stare vreodată aceste partide să promită marea cu sarea, metodă al cărei copyright aparține exclusiv actualului partid stat, în frunte cu strălucitul său conducător, de pe buzele căruia se revarsă torențial aceste minuni ce ne îmbată cu farmecul lor indicibil și ne amețesc pentru patru ani înainte. Așa că orice eventual avantaj la urne pentru dușmanul de clasă nu poate fi obținut decât prin fraudă, care trebuie stabilită de lege, aprioric, pentru voturile exprimate în favoarea acestuia. O altă prevedere a legii trebuie să acorde autorităților locale puterea de a-i respinge de la numărarea voturilor pe reprezentanții dușmanului, dacă există cea mai mică suspiciune fie că ar ști să numere mai încolo de 10, fie că nu ar fi devotați aceleiași cauze drepte, a PSD, chiar făcând parte din partidele respective.
        Am zis!

                                                                                        Radu ULMEANU