Interviu cu Tatiana Niculescu

        “Am descoperit un om mai interesant, mai complex, cultivat... plin de umor și inteligență”
       
        Tatiana Niculescu, la Bookfest, 2018, cartea dvs. "Ei mă considera făcător de minuni" - Viața lui Arsenie Boca - a realizat vânzări record. După difuzarea mai multor mărturii orale dedicate marelui duhovnic, povestea scrisă a vieții lui Arsenie Boca apare astăzi într-un moment necesar și prielnic. Sunt dintre cei care cred că acest personaj care a devenit atât de popular în ultimele decenii merită o mai bună înțelegere, o mai judicioasă receptare. Cum explicați interesul publicului larg pentru o asemenea carte?
       
        Presupun că prin “vânzări record” vă referiți la principalele cinci titluri anunțate de edituri după Bookfest ca fiind cele mai vândute titluri ale târgului. Cartea mea s-a aflat în topul Humanitas (care nu este același cu topul Bookfest) pe locul al doilea, după Două mături stau de vorbă, volumul semnat de Radu Paraschivescu.
        Am scris biografia lui Arsenie Boca pe baza documentelor de arhivă, a mărturiilor subiective, a amintirilor despre el și a cărților publicate până acum. Asta nu înseamnă că am epuizat subiectul sau personalitatea lui Arsenie Boca. Demersul meu este de natură literară – cartea se poate citi și ca un roman, dacă doriți. Am scris-o din dorința de a înțelege una dintre cele mai interesante și complexe personalități ale istoriei noastre din secolul XX. Nu știu dacă “Ei mă consideră făcător de minuni” a apărut într-un moment prielnic sau mai puțin prielnic. Cert este că publicul larg e mai puțin familiarizat cu acest tip de biografie, obișnuit fiind, mai curând, cu cronologii greoaie, pigmentate hagiografic și ilustrate cu documente de arhivă sau cu biografii care idealizează viața cuiva. De aici, poate, și curiozitatea oamenilor de a citi și altfel de cărți despre Arsenie Boca. “”
       
        Ce rol a avut ficţiunea auctorială în acest tip de restituire care se situează, așa cum v-ați propus, “la granița dintre document și roman istoric”?
       
        Oricine e deprins cu scrierea literară de biografii știe că pentru o astfel de întreprindere e nevoie de documentare, de empatie și de imaginație, pentru că nu e vorba despre analizarea unor fenomene istorice într-un jargon pseudoștiințific și sec, sau de demonstrarea cu orice preț a unei teze anume, ci de reconstituirea unei lumi, a unei epoci și a unei vieți. Scriitorul are nevoie de documente, mărturii, jurnale, dar trebuie să fie și capabil să privească lumea personajului său cu ochii acestuia și nu cu privirea cuiva din zilele noastre. Are nevoie, așadar, de imaginație, dar nu de proiecție... Am încercat, prin urmare, pe cât mi-a fost cu putință, să urmăresc lecturile lui Arsenie Boca, pe oamenii vremii sale, contextul în care a trăit și să redau povestea vieții lui într-o formă cât mai accesibilă marelui public.
       
        Cât timp aţi lucrat la carte? Când v-aţi hotărât să duceţi proiectul acesta la capăt?
       
        Scrierea propriu-zisă a cărții a durat aproximativ un an, dar documentarea a început mai de mult. În ultimii trei-patru ani, am tot citit și scris despre personalități ale României interbelice și, inevitabil, printre ele a apărut și Arsenie Boca, născut în 1910. M-am hotărât să duc proiectul la capăt grație unor studenți bucureșteni care l-au menționat pe Arsenie Boca drept omul care îi interesează cel mai mult din istoria secolului XX românesc.
       
        Cine era pentru dvs. Arsenie Boca înainte de a deveni un subiect de carte? Dar după?
       
        Pentru mine, înainte de scrierea cărții, Arsenie Boca era obiectul unui cult întreținut mediatic și avea profilul unei victime a tabloidizării. Povestindu-i viața, am descoperit un om de departe mai interesant, mai complex, cultivat, neinstalat în certitudini de carton, plin de umor și inteligență.
       
        Cartea a stârnt numeroase reacții pro și contra în mediul virtual. Cum le-ați perceput?
       
        Am presupus că ce voi scrie și felul în care voi scrie vor da naștere la unele neînțelegeri sau confuzii. M-am așteptat - și asta am spus înainte să apară cartea – la tentative de invalidare a surselor, la scoateri din context, la interpretări încrâncenate, etc. Dar așa se întâmplă cu orice lucru mai puțin cunoscut sau care tulbură anumite așteptări în vreun fel.
       
        Ce a rămas nespus despre Părintele Boca?
       
        Cine își închipuie că nenumăratele broșuri și cărți hagiografice despre Arsenie Boca epuizează viața și povestea lui e cel puțin naiv. Aș îndrăzni să sper că se vor scrie încă multe cărți despre el și destule biografii care să-l descopere publicului larg. Abia toate la un loc vor da o imagine mai clară despre luminile și umbrele vieții sale.
       
        La sfârşitul acestui an, în pragul Centenarului Marii Uniri, Părintele Boca va fi canonizat. Va deveni Sfântul Ardealului. Va schimba ceva cu adevărat, în conștiința noastră, acest moment îndelung aşteptat de toți cei care cred în valorile morale tradiționale?
       
        Nu știu. Chestiunea canonizării ține de decizia Bisericii și n-am nici o competență să mă pronunț în acest sens. Vom fi mai buni, mai înțelepți, mai civilizați, mai puțin agresivi, mai creștini dacă Arsenie Boca va deveni Sfânt? Ar fi frumos să fie așa.

Interviu de
       
        Lucia NEGOIȚĂ