„A căuta ceea ce nu se cuvine căutat”

        A învinge o prejudecată e mai greu decît a învinge o judecată pur și simplu, deoarece, stagnînd, aceasta se încarcă de irațiune.
                                                                              ***
        Fie și așa: dizarmonia armonioasă către care tinde tristețea.
                                                                              ***
        Cantitatea morții. Cesar Vallejo se plîngea că moare prea puțin.
                                                                              ***
        A-ți păstra neclintită smerenia nu e deloc un lucru ușor. Poate chiar, cum zicea un anahoret, cel mai greu lucru din lume. Cum altminteri, cînd spectacolul Răului pare infinit? Două ar fi soluțiile: fie să adopți în privința lui Dumnezeu o poziție apofatică, precum cea a lui Karl Barth, care vorbea despre „alteritatea absolută” a ființei Sale (în continuarea unei tradiții începînd cu Pseudo-Dionisie), fie să-L socotești sfîșiat de durere, dramatic participant la suferința umană, precum în viziunea lui Kierkegaard: „Încetul cu încetul, și din ce în ce mai bine, am observat că toți cei pe care Dumnezeu i-a iubit cu adevărat, modelele etc. au trebuit să sufere cu toții în lumea aceasta. Mai mult, că doctrina creștină e așa: să fii iubit de Dumnezeu și să iubești pe Dumnezeu înseamnă a suferi”. Suferința creaturii, înscrisă așadar în suferința sacră a Creatorului.
                                                                              ***
        Din surprizele vieții. A căuta ceea ce nu se cuvine căutat, a găsi ceea ce nu se cuvine găsit.
                                                                              ***
        Ai slăbiciuni nu neapărat pentru a le înlătura, ci pentru a te cunoaște mai bine.
                                                                              ***
        Duplicitatea fatală a trupului, cel ce este al tău, dar și al lumii.
                                                                              ***
        „O companie din Elveția oferă serviciul de a transforma corpul uman al celor dragi, după moarte, într-un diamant. Cenușa obținută în urma incinerării este supusă unor temperaturi înalte, astfel obținîndu-se un diamant de 0,3-0,8 karate (în funcție de cerințele clienților), de multe ori albastru datorită compoziției chimice umane” (Dilema veche, 2018).
                                                                              ***
        Scriptor. Te înalți din orgoliu, cazi din decepție față de tine însuți. Dacă ai noroc, în ultima ipostază din milă față de tine însuți.
                                                                              ***
        „Tipologia femeilor: cele care exploatează și cele care se lasă exploatate. Tipologia bărbaților: cei care iubesc primul tip de femei și cei care iubesc al doilea tip. Primele sunt mieroase, urbane, doamne. Celelalte sunt aspre, needucate, incapabile să se stăpînească. (Ceea ce ne face grosolani și violenți este setea de tandrețe.) Amîndouă tipurile confirmă imposibilitatea de comuniune umană. Există stăpîni și slugi, nu egali” (Cesare Pavese).
                                                                              ***
        Naivitatea: semnul unui neastîmpăr al vitalității, atît de riscant.
                                                                              ***
        Inspirația: „a avea un singur lucru de spus pe care nu obosești niciodată spunîndu-l” (Jean Paulhan).
                                                                              ***
        Liliecii zboară totdeauna înspre stînga cînd ies din peșteră. A. E.: „Ce vrei, au și ei o orientare politică”.
                                                                              ***
        „Ororile regimurilor totalitare nu pot fi în general detectate decît dacă regimul respectiv practică o brutalitate simplistă (exemple: tiranii din vechime și evul mediu, mongolii, Timurlenk, nazismul…). Deîndată însă ce avem de a face cu sisteme subtile și grijulii de salvarea aparențelor – unde se lucrează sistematic și savant – depistarea este incomparabil mai grea și în fața istoricului se ivește problema crimei perfecte. (…) Vreau să vorbesc de microsemnalele care, singure de obicei, îngăduie străpungerea stratului de vid înapoia căruia este izolată crima perfectă” (N. Steinhardt).
                                                                              ***
        Consiliu: să-ți poți ironiza deopotrivă pierderea și cîștigul.
                                                                              ***
        „Succesul este iluzia noastră cea mai densă” (Monseniorul Ghika).
                                                                              ***
        Două tipuri de autori deficitari. Unii pentru că se repetă mereu, alții pentru că nu se repetă niciodată.
                                                                              ***
        Teroarea originalității. „Georgiana Ryland, de profesie make up artist, din Brisbane, Australia, face tablouri incredibile. Cu totul neobișnuit este faptul că folosește, în loc de pînză, propriul trup. Pentru a-și face operele de artă pe trup, Ryland se folosește de o oglindă. Mai are nevoie de o mînă sigură și de «munți» de răbdare. Are un talent cu totul ieșit din comun. Picturile sale de pe trup sunt foarte apreciate. Însă nu are cum să le vîndă. Se fotografiază doar, ca să le arate. Își face cîte un tablou pe corp în fiecare săptămînă” (Click, 2018).
                                                                              ***
        Mergi pînă acolo pînă unde te îngăduie oboseala. În acel loc rămîi tot tu însuți, dar stagnant aidoma unui ochi de apă.
                                                                              ***
        „Ar fi un adevărat miracol ca un critic să devină poet, dar e cu neputință ca într-un poet să nu afli și un critic” (Baudelaire).
                                                                              ***
        A. E.: „Inspirația? O stare neajutorată, infantilă. Din care pricină cred că virtutea de căpetenie a scriptorului e cea de-a corija și selecta textele așternute inițial”.
                                                                              ***
        Tăcerea: o limită relativă. Cuvîntul: o limită absolută.
                                                                              ***
        „Una dintre cele mai uimitoare creaturi de pe planetă, faimoasă pentru ciuful său de «păr verde» care îi este util pentru camuflaj, riscă să dispară. Este vorba despre o broască țestoasă din Australia, cu o frizură punk-rock din cauza algelor care îi cresc pe cap, care a fost înscrisă pe lista reptilelor amenințate cu dispariția de către Societatea Zoologică din Londra. Încă 100 de noi specii de reptile pe cale de dispariție au fost adăugate la lista EDGE, creată în 2007. Amenințat cu dispariția este și cameleonul Brookesia minima de Madagascar, care măsoară doar trei centimetri, la fel ca și crocodilul Gavial din Gange” (România liberă, 2018).
                                                                              ***
       
        Ideile se înmulțesc prin sciziparitate, metaforele se înmulțesc prin fecundare.
                                                                              ***
        „Am zis că un jurnalist cîștigă pe cititori cînd îmbrățișează opiniile acestora, însă cu siguranță își asigură un viitor dacă le contrazice” (G. Călinescu).
                                                                              ***
        Pe ce lume trăim. „Înfiorător! Canibalul austriac Alfred U (63 de ani) a fost arestat recent de poliția din Viena, după ce a ucis o prostituată slovacă, în vîrstă de 32 de ani. (…) Medicii legiști au descoperit că din cadavru lipseau organele interne. Acestea au fost descoperite în congelatorul canibalului Alfred U. «Voiam să le gust un pic mai tîrziu», le-a declarat el polițiștilor. (…) După ce s-a trezit cu un cadavru în casă, s-a gîndit să îl mănînce… de poftă” (Click, 2018).
                                                                              ***
        A. E.: „De la o vreme conceptul de Diavol a scăzut considerabil la bursa evaluărilor obștești. A devenit oare Prințul tenebrelor mai puțin activ ori oamenii i s-au adaptat așa cum, de pildă, grație tehnicii progresive, s-au adaptat capriciilor meteorologice prin diverse ingeniozități, de la buletinele transmise prin mass media la aerul condiționat și termopane?”.
                                                                              ***
        „Nu speranța, ci disperarea dă măsura adevărată a ambițiilor noastre” (Balzac).
                                                                              ***
        Avem pe de-o parte amintiri, pe de alta motive predilecte care ne revin în minte aidoma unor refrene. Pe care le reluăm sub presiunea tulbure a sugestiei, încercăm a le dezvolta, a le fixa textual. Subiecte care, adăstînd în preajma noastră, încă n-au avut curajul a deveni amintiri.
                                                                              ***
        Unii vor să asalteze cuvîntul cum o cetate, alții se mulțumesc a-i face vizite de curtoazie.
                                                                              ***
        „Tuberculoza pe care am trăit-o este, mai mult sau mai puțin, aceeași cu cea din Muntele vrăjit: la fel de apropiate de prezentul meu, cele două momente se confundau. Atunci mi-am dat seama cu uimire (numai evidențele te pot uimi) că propriul meu trup avea un caracter istoric. Într-un anume sens, trupul meu este contemporan cu Hans Castorp, personajul principal din Muntele vrăjit: trupul meu, care nu se născuse încă, avea deja douăzeci de ani în 1907, anul în care Hans a venit și s-a stabilit în «Țara de Sus»; trupul meu este mult mai bătrîn decît mine, de parcă aș avea vîrsta spaimelor sociale prin care am trecut în viața mea. Așadar: dacă vreau să trăiesc, trebuie să uit că trupul meu este istoric, trebuie să mă las în seama iluziei că sunt contemporan cu tinerele trupuri prezente, iar nu cu propriul meu trecut. Cu alte cuvinte, trebuie să renasc periodic, să devin mai tînăr decît cel ce sunt” (Roland Barthes).
                                                                              ***
       
        Proust, muribund, conjurînd moartea să-l mai amîne o dată și încă o dată, pentru a mai dicta fraze somptuos analitice, răspîndind în conștiință un parfum greu, de mosc. Ezitantă o vreme, moartea îi accepta ruga, ornîndu-se cu ele.
                                                                              ***
        „Ri Sol-ju a fost o cîntăreață și majoretă în anii tinereții. În 2009 a făcut timp de șase luni un curs de soție pentru a fi în stare să își satisfacă viitorul soț. Deși s-a vorbit în nenumărate rînduri că Kim Jong-un (35 de ani) ar avea «o armată de amante», Ri Sol-ju e prima doamnă a Coreei de Nord” (Click, 2018).
                                                                              ***
        Avar: își economisește la sînge pînă și sacrificiile care i-ar putea asigura absoluțiunea.
                                                                              ***
        Prezentul poate fi învins doar de un alt prezent, astfel cum un șahist poate fi învins doar de un alt șahist, sau un boxeur doar de un alt boxeur.
                                                                              ***
        „Primejdia subtilității: ambiguitatea. Mai precis, deturnarea sa ironică. Nu-ți mai dai seama dacă emitentul său crede ce spune sau e intenționat pe alături. Exemplu: «Ceea ce e simplu, e totdeauna fals. Ceea ce nu e, e inutilizabil»” (Valéry).
                                                                              ***
        Sub raport temporal, creația e o devoratoare de prezent, întrucît ficțiunea estetică balansează între amintire și speranță.
                                                                              ***
        „Recent Mickey Mouse a împlinit 90 de ani. Se zice că, spre sfîrșitul vieții, contemplîndu-și imperiul care s-a tot dezvoltat, Walt Disney ar fi spus: «Și cînd te gîndești că totul a început cu un șoricel…». Despre care aflăm, astăzi, că nici măcar Mickey nu trebuia să se numească. Desenîndu-l, Disney a vrut să-l boteze Mortimer, dar soția lui i-a atras atenția că numele e arogant și distant, deloc prietenos. Și i-a propus Mickey. Așadar totul a început cu o soție…” (Dilema veche, 2018).
                                                                              ***
        Stilul: o pudoare a expresiei la pătrat.
                                                                              ***
        O idee diluată de altă idee. O idee diluată de bula de vid pe care o conține.
                                                                              ***
        Dintr-un film: „Mister, suferință. Dar poate fi suferință fără mister? Poate fi mister fără suferință?”.
                                                                              ***
        „Cinci luni după moartea lui Goethe, un critic german constata, respirînd ușurat, că n-au trecut decît atîtea luni de la încetarea din viață a olimpicului și nimeni nu mai vorbește despre el! – Insondabile sunt eclipsele admirației față de omul care izbutește să devină profet în țara sa!” (Blaga).
                                                                              ***
        Vremuri de criză. X face economii cu sinele. În compensație, împrumută de la alții opinii, iubiri, aversiuni, gelozii, grimase, hobby-uri, fițe, cît poate.
                                                                              ***
        În egală măsură îți poți asigura plenitudinea ființei în apoteoza și în prăbușirea sa.
                                                                              ***
        Melcii pot hiberna și dormi trei ani fără întrerupere.
                                                                              ***
        Ce înseamnă de fapt „a te regăsi”? A te întoarce în trecut, a te așeza în trecut ca într-un jilț, a te culca în trecut ca într-un pat. Dar trecutul a ajuns o ficțiune. Articulațiile sale sunt fantomatice, identitatea sa e de natură eterică. În realitate te așezi în prezent, te culci în prezent, pătruns de fiorul unei așteptări orientate spre intemporal. Numai această înaltă instanță ar putea izbăvi trecutul, readucîndu-l la fiorul unei învieri mistice.
                                                                              ***
        „Marile pasiuni sunt boli fără speranță. Ceea ce le-ar putea vindeca e tocmai ceea ce le face cu adevărat primejdioase” (Goethe).
                                                                              ***
        A. E.: „Cumulul de calități poate fi la fel de supărător în societate precum cumulul de defecte, dar despre asta îndeobște preferăm a nu vorbi”.
                                                                              ***
        Inteligența e asemenea unei armate în retragere. Nu cruță nimic din ceea ce nu poate păstra. Pe urma ei rămîne un cîmp pîrjolit.
                                                                              ***
        „M-am apucat să citesc un roman de Trollope, care-mi place, dar după cîteva pagini am închis această carte imensă. Am calculat că mi-ar trebui cîteva săptămîni ca s-o citesc atent. Trebuie să socotim pierdut timpul pe care îl acordăm acestor interminabile povestiri de altădată, iar mie mi-a mai rămas prea puțin timp pentru ca zgîrcenia să nu devină aproape o virtute. Cînd eram mai tînăr, mă aruncam nebunește în aceste povestiri pasionante, căci tinerețea își cheltuiește orele și zilele fără să le socotească. Are atîtea, este milionară” (Julien Green).
                                                                              ***
        Senzația eternității oferită paradoxal de fragmentele cele mai privilegiate ale duratei, de efectele intensității lor și atît. Orice tentație de-a o prelungi o zădărnicește.
                                                                              ***
        Iubirea nu poartă grija viitorului, viitorul fiind conținut într-însa.


Gheorghe GRIGURCU