Gheorghe Grigurcu - Poezii
Nicolae Silade - Poezii


                                                Poezii



Primăvară

Furtuna muchiilor capete încolăcite cum niște mîini
argila infinitului încrustată de perfecta arhitectură
a proviziilor de carne vie
subteranele cerului pline de hîrtii murdare
plăgile infectate de informații
manechinele fecundate-n vitrine cum o livadă de meri
mașina de cusut a mugurilor care-ntr-o singură zi
termină straiul pădurii.


Poezie

Pînă la sînge roasă Poezia pînă la Iluzie ba parcă
și mai departe încă precum un preș patriarhal
din pragul ușii tale
umflat și somnoros de-un galben
încenușat ca de cămilă
de-o răbdare angelică-n care
s-au îmbibat (nevolnici pașii noștri)
pilitura de fier a norului
picăturile unsuroase-ale lunii
(nici un pic de senin).

Urbană

Se-ajută unul pe altul înaltele ziduri
să strănute prin țevi
să traverseze strada
să-și refacă ținuta
la fiece nou revărsat de zori

se-ajută unul pe altul înaltele ziduri
cum arborii într-o pădure
să se înalțe
să se ofilească.


Textul

O-ntîmplare în care nu se petrece nimic

o frază fără cuvinte

o melodie fără sunete

și totul se ia de la capăt.


Muză

Se poate întîmpla să vii să pleci
cu-o grabă suspectă cu-o voce casantă
cu-o imaginație ca vai de ea
pe sub clapele mașinii de scris
uitată sub un indigo aproape uzat
într-o forfotă de litere de clipe
(în timp ce bătăile ceasului cu cuc
răsună cristalin ca dintr-un lac de clorofilă)
uitată regăsită din nou
în țăcănitul ritmic întrerupt
de restul unei idei de-o pată de vis
care trebuie șterse cu radiera
(în timp ce Soarele cum o enormă omidă
se tîrăște pe bolta pe care tocmai o transcrii).


Western

Cînd ciorchinii înmiresmați de struguri negri
se răsfață pe buza lacomă a baionetei
cînd sporesc șansele armatelor din Sud de-a invada calmul rochiilor.


Semn de carte

Un singur punct de vedere
pe sine invitîndu-se precum lumina

frunzele se descleștează cum degetele
de pe pulpa ta orbitoare.


Preciziuni

Unde se termină teama unde începe
bucuria (nu încă speranța) cum o picătură de miere
(aceeași miere care zadarnic
tulbură apa-n pahar o face să roșească de rușine)

unde se termină teama unde
nu-ncepe nimic altceva
(gura cum un genunchi poticnit)
în această întîmplătoare dimineață.


În loc de madrigal

Pe chipul tău aproape tumefiat de bunăvoință
se-arată Soarele
îți dă tîrcoale precum unei case pustii
precum unui nor mărunțit de larve
precum unui loc umbros unde să se poată odihni

apoi se odihnește cu-adevărat pe chipul tău
transformat în cearcăn.


O pasăre

Ascultă pasărea care planează în dezgust
pasărea atentă ca un comutator
pasărea ce-ți ciugulește rănile de mătase
pasărea care cîntă Imperfecțiunea
pasărea delicată ca un fruct cruntă ca un topor
pasărea francă înghețată
ce se dezgheață și ți se prelinge în palmă.


Bătălie

Zar cu ochii morților
pe toate părțile.


Necesitate

Îți trebuie un model – zicea – plin de gîngănii
cum un pumn de pămînt buruienos
o însușire oarecare fie și-un defect
atent la chipu-n care fusese odinioară
vibrînd de Soare de culorile-atîrnate
între etaje rîncede ce n-au nevoie de vreo explicație.


Nocturnă

O lună se desprinde din castan și fuge-n lungul străzii
o clipă de fulgerătoare uitare printre vehicule
lăsînd în urmă o beznă uscată cum buzele dragostei
un foc înnegrindu-se aidoma unui fruct pe raftul magazinului.


Matinală

Spaima-n grădină odată
cu plantele tîrîșe izbucnește
se tînguie-n albastra
lumină înnebunitoare
de pereți se izbește
pe unde trec venetici
și n-o recunosc.


Semn de carte

Rapide plăceri în plictisul
trupului tîrît prin alt trup
în ticăite moravuri în senilul ungher
în tabieturile care încep să declame.


Autumnală

Apele rumene precum merele

glasul subțire-al bătrînilor
făurind un prielnic văzduh pentru vrăbii

clipocesc fulgere-n căni

în sticle se face timp bun.


În loc de concluzie

Am zis așa cui îi trebuie altfel
sau altceva sau oricum
am afirmat am negat
într-o ordine oarecare și totuși
am fost prezent cui îi trebuie
astfel sau altcum sau orice
am consimțit m-am împotrivit
într-o ordine într-o dezordine
(fie ce-o fi) într-o viață.


Pericol

Rîul începe a-nfuleca
norii și Soarele
cu-o poftă fără pereche

rîul se hrănește
cum orice oglindă
cu universul

dacă nu ești atent
îți va mînca și mîna
cu care scrii.


Ars poetica

Un cîntec dintr-odată
parcă lipsit de demnitate
pufnește stropșește
nu-și mai suportă flecăreala
amînîndu-se
un cîntec de nimic


silit să fie el însuși.

                                                                                        Geo Galetaru





                                                Poezii





miniepistole

41

şi a zis îngerul meu păzitor către mine: ridică-te! avionul ce trece
în clipa asta pe deasupra ta nu e mai presus decât tine. şi stelele
de deasupra casei tale nu sunt mai presus decât tine pentru că tu
ai un cer de stele dedesubt deasupra cer de stele. ridică-te! a zis

îngerul meu păzitor către mine nici soarele fratele tău nu e mai
presus decât tine nici sora ta luna nu e mai presus decât tine nici
haina umilinţei nu te mai prinde prea s-a zdrenţuit de tot şi prea
puternicii zilei prea şi-au dovedit slăbiciunea ridică-te! a zis

îngerul meu păzitor către mine oare nu chiar eu te-am făcut
asemenea mie şi asemenea ţie nu chiar tu m-ai făcut ridică-te
din lut din trecut nici timpul nu e mai presus decât tine şi nici
veşnicia nu e mai presus decât tine pentru că totul e-n tine

ridică-te! a zis îngerul meu păzitor către mine
în timp ce mă rugam îngerului meu păzitor: ridică-mă!


42

să nu spui că nu-ţi place să stai seara pe balcon să asculţi
cântarea de greieri a nopţii de august cu laptopul stins şi toate
gândurile stinse risipite în nemărginirea stelară când luna trece
imperială pe deasupra platanului şi platanul înalt cât şapte vieţi

de om aruncă o frunză la picioarele tale să nu spui că nu-ţi place
să priveşti o femeie frumoasă cea mai frumoasă femeie din lume
goală când trece dintr-o încăpere în alta goală când se dezbracă
de frumuseţea ei de tinereţea ei să nu spui că nu-ţi place s-o faci

frumoasă şi tânără frumoasă şi tânără iar când timpul se-ntoarce
şi nemărginirea se-adună într-un cuvânt să nu spui că nu-ţi place
să dormi pe balcon înfăşurat în stele în raze de lună în simfonii
de greieri să visezi cum se face ziuă în timp ce se face ziuă

să nu spui că nu-ţi place să te trezeşti într-o viaţă nouă
sub soarele nou să nu spui că nu-ţi place să fii



                                                                                        Nicolae SILADE