Dumitru Augustin Doman - Așchii dintr-un jurnal de cititor. Înmormântarea ca o sesiune de comunicări științifice
Claudia Moscovici - Despre câteva dintre utopiile lumii contemporane - 2
Nicholas Catanoy - Alambicul lui Ianus


Așchii dintr-un jurnal de cititor. Înmormântarea ca o sesiune de comunicări științifice

Nemuritoarea carte rea. E o carte rea și de aceea am depus-o într-o seară în raftul cel mai îndepărtat ca-ntr-un sarcofag. În zori însă am găsit-o pe masă, întredeschisă, îmbiindu-mă la lectura toxică. Am depus-o iar spre uitare în raftul-sarcofag, dar dimineața în zori era pe masă, la vedere. Am dus-o în magazia de vechituri, am aruncat-o peste gard într-o fermă de capre spre devorare, am dat-o gunoierilor cu mașina lor care transformă totul în nimic... Și totuși, îmi încep ziua de fiecare zi cu cartea cea rea etalată în față, pe masă. Ploile cele acide, focul, bacteriile ucigașe, nimic nu poate distruge cartea cea rea și mândră-n toate cele.
                                                                                *
        În fața mării de-un albastru verzui, stă ea cu o carte albastră-albastră în mâini, privind cerul albastru azuriu cu ochii ei de-un albastru tulbure.
                                                                                *
        Stephan Roll, punând ordine în spațiu și timp: „O mână umblă prin legăturile astrale de chei, cealaltă presară pe ceasornice cenușă”.
                                                                                *
        Nu doar scriitorul trebuie să fie inspirat, dar și cititorul care trebuie să anticipeze ce va rămâne dintr-un autor contemporan, din viața sau opera acestuia.
                                                                                *
        Nemaiputând fi decadent, expresionist, în mijlocul voiosului realism socialist, în martie 1957, deci cu două luni înainte de sfârșit, Bacovia măcar devenea eminescian: „De-aș fi artist/Eu ți-aș descri/A tale mândre gesturi./Din al meu dor/Ar mai pieri/Când te-aș ceti/În versuri...//Ca pictor/Eu te-aș picta -/Mi-ai fi icoană-n viață,/Din al meu dor/Aș mai uita/Când te-aș privi/În față...//Ca muzicant -/Eu ți-aș șopti,/Cu flaut,/Sau cu struna,/Din al meu dor/S-ar povesti/De tine-ntotdeauna”.
                                                                                *
        Întâlnire admirabilă. În toiul reveriei, citind din Jules Renard: „Reveria nu e decât un gând care nu se gândește la nimic”.
                                                                                *
        Una dintre scenele inconfundabile din proza lui Nicolae Velea: „Văru Stănică, acum teafăr, a ieșit în curte și a început să-și bată câinele cu bocancii. Lătrătorul nu se prea ferea, venea și lingea botul bocancilor, poate și pentru că pe acolo rămăseseră pete de grăsime de la porcul tăiat sau pentru că el era mic, și credincios, și lacom. Și-l privea în ochi cu lacrimi de fiară mică și de curte”.
                                                                                *
        Confluența științelor. Un sociolog observă că poeții de obicei visează, iar un contabil crede că această activitate nu prea e rentabilă financiar.
                                                                                *
        Vorbind despre alții vorbești în fond despre tine? Sau îi întâlnești pe alții pentru a te găsi pe tine?: „Critica literară este singura formă civilizată de autobiografie” (Oscar Wilde).
                                                                                *
        Cititorul de plăcere este un produs al romantismului revolut. El mai supraviețuiește pe ici, pe colea, pe ascuns, ca un răufăcător.
                                                                                *
        „Un bou se uită la mine. Are o expresie bună și blajină și răbdătoare...” Boul din satul lui Jules Renard, de la 1904, eram eu. Chiar voi scrie jurnalul boului care se uita blajin la Jules Renard.
                                                                                *
        „Ori de câte ori te afli în fața unui text prea bine scris, să știi că n-ai de-a face cu un înțelept” (Cioran). Deci, înțelepții nu sunt interesați de stil?!
                                                                                *
        Crezul artistic de diarist al lui Jules Renard: „Fiecare însemnare trebuie să aibă savoarea unei căpșuni”.
                                                                                *
        Radu Petrescu cel minuțios: „Frazele strâng bine în gheare hârtia”.

                                                                                        Dumitru Augustin DOMAN




            Despre câteva dintre utopiile lumii contemporane - 2



        Prin natura sa, distopia este ideologică și dogmatică. Reprezintă adesea o reacție la o formă de constrângere sau dogmatism, cu o forță egală, dar de semn contrar. Cartea „Brave New World” semnată de Aldous Huxley (NY: HarperCollins, 1932) demonstrează că visurile ideologice s-ar putea lesne transforma în coșmaruri: un exemplu ar fi experimentele sociale ale eugeniei și presupusele justificări biologice pentru a împărți lumea în caste și ierarhii sociale. Scrisă în perioada în care partidul nazist era pe cale să implementeze politicile eugenice descrise, în parte, de carte, „Brave New World” nu cruță nici societatea democratică cu criticile ei sociale ascuțite. Huxley descrie pericolele capitalismului și ale industrializări, în cazul în care acestea sunt lăsate fără control. Ființele umane sunt reduse la ceva mai mult decât simple automate care cosumă droguri de natură să schimbe dispoziția, se angajează în activități sexuale rituale pentru a compensa lipsa gândurilor și natura superficială și impersonală a legăturilor lor emoționale.
        În „Fahrenheit 451” (NY: Random House, 1953), Bradbury trage un puternic semnal de alarmă împotriva cenzurii: cărțile sunt arse din cauza potențialului lor periculos de conflict ideologic. Oricum, așa cum autorul însuși declara într-un interviu acordat prin anii ’50, romanul se referă și la alienarea individului printr-un exces de informație, prin prea multă expunere la mass-media.
        „Cu doar câteva săptămâni în urmă, în Beverly Hills, un cuplu, soț și soție, au trecut într-o seară pe lângă mine, plimbându-și câinele. Femeia avea într-o mână un aparat de radio mic, cât un pachet de țigări, cu antenă. În mod evident, atât pentru bărbatul de lângă ea, cât și pentru câine, asculta șoaptele și plânsetele unei piese de teatru soap-opera, în timp ce umbla ca o somnambulă, ajutată să nu se împiedice de soțul care putea la fel de bine să nu fie acolo. Asta nu este ficțiune”.
        În mod evident, critica autorului poate fi exponențial multiplicată astăzi, când cele mai multe dintre contactele noastre sunt mediate de ipod-uri, computere, Twitter, Facebook sau alte gadgeturi și rețele sociale. Viitorul este deja aici. Fiecare dintre aceste romane speculative nu numai că a prezis această realitate, dar a și criticat-o și, din acest punct de vedere, fiecare dintre ele este în actualitate. De ce sunt aceste cărți încă relevante și importante astăzi? Mi-ar plăcea să explorez această întrebare folosind ca punct de plecare câteva declarații ale unor scriitori și intelectuali faimoși.
        „Meseria noastră este să fim utopici. Să facem, pe cât se poate, cât mai vivace și credibilă această fațetă în primul rând, apoi să creionăm portretul unei lumi fericite complet imaginare”- H.G. Wells, Utopia Modernă.
        O societate are defecte. Orice instituție politică, nu contează cât de democratică, are corupție, inegalitate și nedreptăți. Versiunile utopice se bazează pe aceste slăbiciuni, pe aceste nedreptăți, pentru a imagina o lume mai bună, o lume fără aceste defecte. Ele funcționează, dintr-un anumit punct de vedere, ca niște lupe care să ne arate mai bine problemele din societatea reală, ca o oglindă pentru a imagina reversul medaliei.
        „Fondatorii unei noi colonii, oricare ar fi utopia virtuților umane pe care ar vrea inițial să o proiecteze, au recunoscut invariabil printre necesitățile practice timpurii alocarea unei porțiuni de spațiu virgin ca un cimitir, și altă porțiune ca o parte a unei închisori” – Nathaniel Hawthorne, The Scarlett Letter.
        Aproape fiecare roman speculativ este, în multe aspecte, mai multidimensional și mai lucid decât oricare ideologie politică. Pentru că reușește să redea ambele părți ale monedei: versiunea utopică și profunzimile ei realiste, distopice. Așa cum spunea Hawthorne, cuprinde ambele lumi, atât terenul pe care construiești o societate mai bună, cât și locul în care segreghezi nelegiuiții și victimele acesteia.
        „Orice paradis, orice utopie este construită de cineva care nu este acolo, de oamenii care nu au acces în interior“. – Toni Morrison, Online NewsHour.

                                                                                        Claudia MOSCOVICI



                                        Alambicul lui Ianus

Acrobat, muzician, jongleur, prestidigitator, clovnul este pe cale de dispariţie, lăsând locul comediei vulgare cu stilul ei flatulent.
       
        Certains femmes nous enveloppent du nuage de leur présence et du parfum de leur fuite.
       
        Există un grup de mamifere (bobac) în centrul Siberiei, care se sinucid în masă. În luna mai ies din bârlog, se adună, parcurgând trei mii de kilometri de-a lungul fluviului Ienisei, timp de patru luni, plonjând în apele îngheţate ale Oceanului Arctic, sfârşindu-şi mortal voiajul.
       
        Catul (85-44 î.Hr.). Poet liric în sensul modern, celebrând prietenia şi amorul pentru o femeie, Lesbia. Poezia lui este savantă, senzuală, subtilă, superficială. Purist folosind arhaismele şi cuvintele populare, a reformat limbajul într-un stil sec şi sobru.
       
        L’enfant noir, l’enfant blanc, ont tous deux le sang Rouge - (Pierre Osenet / Caraibes).
       
        De plus en plus dificile à porter ce corps infirme. Je ne devrais pas m’étonner. Ce n’est qu’une infirmité de plus, celle qui aujourd’hui me fait souffrir, psychiquement. En vérité, ne sommes-nous pas nés infirmes! Aveugles, nous sommes, aveugles à la Lumière, à la parole. (Journal)
       
        Liniştea este sanctuarul prudenţei.
       
        Fiecare este aşa cum l-a făcut Dumnezeu şi adesea mai rău.
       
        Oraşe tentaculare: Roma.
        Oraşul se întinde pe şapte coline: Kapitol, Palatin, Aventin, Esquilin, Viminal, Caelius, Pincio.
        În ceea ce priveşte originea oraşului datorită ciobanului Faustulus şi a gemenilor Romulus şi Remus alăptaţi de-o lupoaică, legenda nu deţine niciun fapt credibil.
        Preistorie. Multiple colibe. Primul nucleu urban apare în jurul regiunilor Kapitol, Palatin, Aventin (Forum Boarium). În nordul Italiei se instalează un grup de etrusci, sub domnia lui Tarquinius Priscus (616 î.H.). Urmează dinastia celor “Şapte regi”. În anul 510 este proclamată Republica Romană. Urmează o perioadă de conflicte cu grecii. Roma devine o forţă colonială. Este în acelaşi timp şi sfârşitul republicii (31 î.H.).
        Istoria imperiului (31. î.H.-1990) Rom. Polyglott
        Arta şi Cultura
        Preistorie. Epoca de bronz / Vase, Teracota. Epoca de fier. Sepolcretum (Arta funerară). Influenţe: arta etruscă.
        Influenţa artei greceşti. Influenţa helenismului clasic. Romanii excelează în arta sculpturii, a construcţiei (temple, palate), a picturii.
        Arta cestina. Construcţia bisericilor.
        Evul Mediu. Construcţia catedralelor.
        Renaşterea. Cupola Panteonului.
        Baroc. Forme geometrice.
        Clasicism.
        Secolul al XX-lea. Construcţii monumentale. Monumento Nazionale a Vittorio Emanuele II, Foro Italico, Museum Civilta Romana.
        Traversând Roma în lung şi în lat.
        Primul traseu:
        Monumento Nazionale A Vittorio Emanuele II.
        Palazzo Venezia. (Museo di Palazzo Venezia).
        Il Gesu. Biserică fundată de Ignazio de Loyola.
        Area Sacra Argentina. Patru temple. Teatro Argentina. Biserica Carlo Ai Catinari. Campo dei Fiori.
        Palazzo Farnese. Galleria Carracci. Via Giulia.
        Palazzo della Cancelleria. San Lorenzo in Dama
                                                                                        Nicholas CATANOY