VOCI PE MAPAMOND
         
        Ucraineanul Dmytro Chystiak este poet, nuvelist, critic literar, jurnalist, profesor universitar (The National Taras  Shevchenko Kyiv University) şi traducător literar ( doctor în traductologie). Este vorbitor de limbă franceză.
         
         Scurtă visare
         
        Scurtă visare. Stârnire îndepărtată a rănilor,
        Strigăt al strălucirii —pe crestele mareelor.
        Forme de păsări sau şerpi—deasupra aburului matinal
        În gemete tot altele —mască a măştii—
        Născut fără suflare, avorton—trup, nici măcar trup, captură
        Acolo, unde scrâşnetul  despică— cerurile—
        Tu dormi foindu-te într-o nădejde  eliberatoare
        Dar nu pentru prea mult timp — tânăr şi nesigur mai eşti,
        Nu vrei să cobori degrabă.
        Şi meriţi să fii lăudat ca tânărul Sebastian 
        Să te desfeţi, desigur, (şi îngerii se jucau,
        Şi Fecioara cu Pruncul, şi dulce revărsare. . . ),
        Să te desfeţi şi să vezi,desigur —şi sânge şi o săgeată
        Care nu mai tremură
        A întins coarda arcului —nu se poate nici măcar rupe,
        Dar privirea revine, tot revine
        Sub soare rana tot acolo este.
        Cântul nu se va mai înălţa— mijeşte doar . . .
        Suntem—tineri şi nesiguri. Suntem mare nesfârşită, furtunoasă
        Strigăt al strălucirii—pe crestele torentelor tomnatice.
        Talazuri —tremurând. Un tremur e deasupra lor—steaua.
        Lac rece ca stânca,  amarnic, aprinde-te, aprinde-te, ia foc, nu muri:
        Cine mă va duce departe atât de nestatornic, dacă nu tu? 
         
                                
        Hrant Alexanyan s-a născut în 1961, în Artsakh, Armenia. Este autorul a 15 cărţi de poezie, traduse în douăsprezece limbi, şi editorul-şef al revistei Gegharm.
         
         Metapoezie
                  
        A. Sufletul meu rămâne în pantera fără sânge
        şi se deschide cu  pace binecuvântată—
        Umbra mea ar putea spune
        cum din ea se zideşte trupul                
        între dorinţă şi-ncântare. 
        În luptă nu se stinge
        glasul omului ucis:
         tenorul de pulbere
        se încordează spre ceruri.
         
        B. Mă tem de mare şi vis—
        o picătură nevăzută
        cade în deşertul inimii.
        Aici un bărbat îndrăgostit se ascunde  
         ca un vinovat.
         Fiecare mişcare a lui va fi gravată
        pe pupilele noastre
        ca simbol al plecării.
         
        Pielea mea se lasă pătrunsă de Sharakan *
        Ca o vale însetată de versuri.
        O, cântăreţilor la harpă, cât de reci mai sunt
        trecerile voastre nemăsurate!
        * Sharakan: text bisericesc armean din perioada medievală
         
                      
        José Eduardo Degrazia s-a născut în Porto Allegre, în 1951. Este oftalmolog, scriitor şi poet. A scris şi a publicat 19 cărţi de nuvele, poezie, romane şi literatură pentru copii. 
         
        Nu-i nevoie          
        În luna mai
        păsările opresc soarele
        la fereastra mea.
        Mic dejun gustos cu pâine prăjită,
        şi o faţă palidă de femeie
        respirând peste masa
         din lemn vechi.
         De poeme nu cred
        că e nevoie,
        dar le scriu.
         
                  
        Yi Feng (n.în 1976) este profesor de literatură americană la Colegiul de Studii Străine, Universitatea de Nord-Vest, China. În perioada 2016-2017 a fost profesor invitat la Departamentul de Limbă Engleză al Universităţii din Pennsylvania.
         
        Întuneric strălucitor
         
             Poezia nu dansează noaptea;
             ea înoată. . .
        Poezia nu înoată în mare;
        ea străluceşte. . .
        Poezia nu străluceşte în întunericul ei;
        ea sare. . .
        Poezia nu sare din lumină;
        ea leagă. . .
        Poezia nu leagă insule;
          ea reconciliază . . .
        Poezia nu reconciliază imagini diferite;
         ea le străbate. . .
        Poezia nu străbate lumea;
        ea cugetă la un alt univers. . .
        Poezia nu cugetă la stropii oceanului;
         ea îi citeşte. . .
        Poezia nu citeşte gândurile oamenilor;
         ea se iubeşte cu ei. . .
        Poeziei nu-i place să fie văzută;
          ea se ascunde. . .
        Poezia nu se ascunde în valuri;
         ea urcă în norul subţire acoperind semiluna.
         
         
        Taeko Uemura este poetă şi scriitoare. Împreună cu Donatella Bisutti a publicat antologia de versuri, Duetul vieţii/ „Duet of Life”. Conduce asociaţia poeţilor din Japonia (Japan Universal Poets Association), este membră a Pen Club-ului din Japonia şi al Asociaţiei poeţilor din Kansai.
         
        Rugă închinată vinului
         
         Eternă e viaţa vinului
         Lumina soarelui dăinuie în struguri
         
         Licărul de lumină
        Se face cristal strălucitor
        Spumos e vinul nostru
         
        Torn vin alb într-un pahar
        Asemenea mişcării ceasului
        Îl înclin rotindu-l spre dreapta
        Apoi spre stânga,
        să  dau înapoi timpul.
         
         Între timp mă rog  ca minciuna să devină adevăr
        Şi  întunericul lumină
        şi astfel întâlnindu-se 
          Zeul Soare să aducă libertate şi pace 
         
                            
        Manolis Aligizakis este poet şi autor canadian de origine cretană. Este cel mai prolific scriitor şi poet din Diaspora grecilor. Recent a fost numit „fellow” al Academiei Internaţionale de Arte.
        Asfinţit
                
        Ultima oglindire a razelor de soare
        pe frunzele leandrului
         pe stânca pură  
         scut al mişcării leneşe a mării 
         
        viaţa îşi arată îngăduinţa
        aprinzând pământul cu cântecele ei
        şi noaptea urmează să treacă
        hotarele orelor
         închizând uşa până dimineaţă
         
        stai treaz, îţi voi spune—
         
         să guşti emoţiile în floare
        clipele de eternitate
         atât de scurte  
                                           
         
        David Mills este autorul volumelor, The Dream Detective şi The Sudden Country. Finalist al concursului de promovare a celei mai bune cărţi scrise,  obţine premiul The Main Street Rag book-prize. Fundaţia The New York Foundation for the Arts and Breadloaf l-a susţinut financiar în activitatea de cercetare pe care o desfăşoară cu talent şi pasiune.
         
         Vorbind oaselor: Vorbind
         
        (suflet în tigva unei femei înrobite, din Cimitirul Negrilor din New York,  
        care  e orientat spre vest)
         
        De ce capul se aşează în groapă înspre apus?
        Soarele la apus alunecă peste orbite
         
        Acea primă cădere de zăpadă?
        Când lacrimi albe izvorau
        Din albul ochilor
        Umflaţi ai cerului
         
        Ce ai lucrat?
        Am trudit: până când oasele s-au zbârcit de cântec
         
         De ce jumătate de peni pe ochii tăi?
        Cugetă, lună plină: ecoul
        unei tobe îndepărtate
        care  îţi cânta cândva  
         
        Cum era să ai morminte fără nume?
        Să mai vii
         
                            Prezentare şi traduceri:
         
                                         Olimpia IACOB