Gerard Manley Hopkins - Traducere de Miron Kiropol




Sonetele groaznice

4
Putredă mângâiere

Nu, disperare, putredă mângâiere, nu mă voi ospăta din tine;
Nici deznoda, deși slăbite, ultimele legături ale celui viu
În mine, nici nu mă voi striga pustiit Nu mai pot. Pot;
Pot ceva, să sper cu dor lumina zilei să vină, nu să aleg să nu mai fiu.

Dar ah! tu, cutremurătorule, de ce ai dori să-mi fii neîndurător,
Zguduindu-mă cu sfărâmătorul tău picior
Nimicitor al universului, peste mine cu o labă de leu, scrutând,
Cu întunecați, devoratori ochi, oasele mele învinețite curând,
Suflând învârtejite furtuni peste mine, cel acolo îngrămădit bine
Ieșit din minți, pentru a te ocoli și fugi de tine?
De ce? Ca pleava mea zborul să-și ia, să-mi rămână bobul doar, curat și clar.
Nu în această vânturătoare, mie încolăcitoare, de când se pare
că i-am sărutat pedeapsa chiar,
Mâna mai degrabă; laudă inimă! lăpăie vigoare, fură bucurie, râzi, venerează.
Venerație cui? eroului a cărui mână, a cerului pază
m-a doborât, m-a călcat în picioare?
Ori eu, care m-am luptat cu el? Sau care din doi, sau nu în van
amândoi? În noaptea asta, în acest an
De acum isprăvită beznă, eu
nemernicul zăcând am luptat cu (Dumnezeul meu!) Dumnezeul meu.

                                  Traducere Miron Kiropol