Voci pe mapamond


        Născut în Leningrad. În anul 1958, ziarul „Vecernii Leningrad” („Leningradul de Seară”), publică foiletonul„Un trântor de la periferia literaturii”, după care începe o perioadă de urmărire a poetului. În februarie 1964, este arestat. În urma unui proces aranjat, este trimis la o expertiză medicală, apoi internat la psihiatrie. În iunie 1964, este condamnat „pentru parazitism social”, deportat temporar în regiunea Arhanghelsk. În 1972 emigrează în Austria, în același an stabilindu-se în SUA. A predat la universități americane și britanice. În 1987 a fost distins cu Premiul Nobel, iar în 1991 i s-a acordat titlul de poet laureat al SUA.
Înmormântat la cimitirul San Michele din Veneția.



Călăuza

I

Călătorie în Asia, adăpostit în case străine, în izbe,
băi publice, hardughii sau mici castele din bârne,
gemulețele afumate ale cărora țin spațiul în frâu, –
învelește-te cu cojocul și nărăvește oriunde
să te culci cu capul în ungher, fiindcă-n ungher e mai greu
să dea cineva cu toporul – unde mai pui, în întuneric – să dea ea,
cea îngreunată de multă băutură și, după regulile crimei,
să te despice mortal. Înscrie un cerc în pătrat, de vei putea.

II

Teme-te de fălcile late, inclusiv ale lunii, de tărcata
piele a obrazului. Ochiului căprui preferă-l pe cel cu cătătura
albastră – mai ales atunci când drumul duce în pădure,
în hățiș. În genere, la ochi este importantă tăietura,
așa cum în clipa din urmă e mai bine să vezi ceea ce –
chiar de-i mai friguros – decât paltonul e o variantă mai bună,
pentru că gheața s-ar putea sparge, și e mai bine să te bălăcești
în produf, decât în cleioasa, ca mierea, minciună.

III

Totdeauna alege izba, în curtea căreia-s întinse la uscat
scutece. Ai a face doar cu cei cam la cincizeci de ani ajunși.
La această vârstă mojicul cunoaște destule despre destin,
pentru a trece pe contul tău ceva și pentru el însuși;
la fel e și cu muierea. Banii ți-i tăinuiește în gulerul
cojocului; iar de călătorești cu ușorul – banii, perlele,
le ascunde-le-n crac de pantalon, sub genunchi, nu în cizme.
Pentru că în Asia primele lucruri ce se fură sunt cizmele.

IV

În munți, să te miști încet. Dacă trebuie să te târăști – fă-o.
Maiestuoși văzuți de departe, fără sens – văzuți de aproape
munții sunt forma suprafeței, pusă în fund, pe șezute,
și părând potecă orizontală ce șerpuiește cât șapte,
dar care-n esență e verticală. Când ești culcat în munți – stai drept,
când stai – ești culcat, demonstrând că numai căzând, chiar întâmplător,
tu ești independent. Astfel e învinsă spaima, amețeala
peste prăpastie sau încântarea pe culmile munților.

V

Nu răspunde când ești strigat „Hei, bătrâne!” Fii surd și mut.
Chiar cunoscând limba lor, nu vorbi în ea niciodată.
Străduie-te să nu te remarci în profil, en face; uneori
Pur și simplu nu-ți spăla fața. Și când cu lama lată
a ferestrăului ei taie beregata dulăului, nu te încrunta.
După ce fumezi, stinge-ți chiștocu-n scuipat. Și ceva
despre haine – să le porți negre, culoarea pământului; mai ales
rufăria, ca să potolești dorința lor de a te îngropa în ea.

VI

Când te oprești în pustiu, din pietre potrivește
o săgeată, ca, de cum te trezești, să știi încotro să pornești.
Nopțile, în pustiu demonii chinuiesc drumețul. Cei care
ascultă de ce spun ei, se rătăcesc; faci un pas – și greșești.
Năluci, spirite, demoni, case îmbietoare – umplu pustiul
întreg – te vei convinge de asta când, alunecător,
sub tălpi îți va scrâșni mărunt nisipul și din tine
nu va rămânea decât unul sufletul nălucitor.

VII

Nimeni niciodată nu știe nimic cu adevărat.
Privind la spatele lat, îndesat al ghidului în fiece dimineață,
să-ți spui că privești în viitor și ține-te de el pe cât posibil
la distanță. În esență, viața înseamnă distanță
între astăzi și mâine, altfel spus, între tine și viitor
și face să-ți grăbești pașii, mai ales dacă cineva
pe potecă îți vine grăbit din urmă: poate vreun ucigaș,
sau hoții, sau poate trecutul, timpul de cândva.

VIII

În duhul acru al boarfelor, în izul tizicului
prețuiește indiferența lucrului văzut de la depărtare,
iar tu însuți pierde-ți conturul, devenind nedeslușit
de binoclu, amintiri, jandarm, rublă sau mărgăritare.
Tușind într-un nor prăfos, fleșcăind prin noroi,
ce importă cine te vei arăta tu îndeaproape?
Ba chiar e mai bine că omul cu hangerul nu va reuși
să se gândească la tine ca la un străin-nefrate.

IX

În Asia, râurile par mai lungi decât în alte părți de lume,
mai bogate în aluviuni, adică mai tulburi; este știut
că după apa lor rămâne nămolul, și cel ce a sorbit din ele
mai apoi își smulge părul din cap la gândul ce pacoste-a băut.
Nu-i crede oglindirii. De cealaltă parte treci doar pe o plută
pe care a-i meșterit-o chiar tu. Reține că flacăra focului,
pe care îl vei aprinde pe malul râului, alunecând în aval,
te va trăda numaidecât dușmanului.

X

În răvașele pe care le trimiți de pe aici nu povesti despre
ce ți s-a întâmplat în drum. Dar, scăpărând din cremene,
foșnind din frunze, povestește despre tine, sentimente și celelalte –
deoarece scrisoarea ar putea fi interceptată. În genere
mișcarea peniței în latul filei de hârtie ar însemna mărirea
distanței dintre tine și acei, cu care deja nu vei putea
să șezi sau să te culci; cu care, în pofida mesajului trimis
nicicând nu te vei mai vedea. Indiferent care ar fi cauza.

XI

Când stai singur pe podișul pustiu, sub nemărginita cupolă
a Asiei, în azurul căreia pilotul sau îngerul s-a întâmplat
să-și fluture albul scrobit; când tu tresari nevrând,
dându-ți seama ce mic ești pe lume și neînsemnat,
ia aminte: spațiul, căruia se pare că nu i-ar lipsi nimic,
de fapt ar avea nevoie imperios de o privire dinafară,
de criteriile pustiirii. Iar a-l ajuta în această privință
ai putea doar tu, pentru prima și ultima oară.

1987

Carte poștală din Lisabona

Monumentele evenimentelor care n-au avut loc vreodată –
Evitatelor, neîntâmplatelor războaie sângeroase.
Frazelor înghițite în timpul arestului.
Amestecului de trup golaș cu crengi de foioase,
în rezultatul căruia apăru San-Sebastian.
Aviatorilor care s-au avântat spre nori
cu ajutorul aripatului, codatului pian.
Monumentele celebrilor inventatori
ai motorului cu combustibil din resturi
de amintiri. Soțiilor de navigatori, preocupate
de aceleași bucate; ochiuri prăjite.
Constituțiilor despuiate.
Independenței statelor cu sânul pe jumătate.
Cometelor ce-au trecut pe-alături de pământ
în goană după infinit, semnalmentelor cărora
corespund aceste reliefuri, dar nu-n totalitate.
Provizoriei copulații în barba arestatului a
ideii puterii cu o plantă oarecare.
Descoperirii Infarcticii* – partea necunoscută a
lumii de apoi. Cubistului cu mintea-n vânturare,
acoperișului sensibil la zumzăitul soprano
al liniilor de telegraf în bătaia vântului.
Monumentul sinuciderii din cauza
dragostei neîmpărtășite a Tiranului.
Cutremurului de pământ, de popor
întâmpinat cu sărbători și bucurii.
Mâinii care nicicând nu s-a atins de bani,
cu atât mai mult unei orgi născătoare de copii.
Sumei frunzelor verzi, în drept să deteste
din timp diferența lor. Fericirii. Visului
care a impus realitatea din contul populației
aflată mereu în mreaja dezacordului.

1988
______________
*Infarctica – derivat verbocreat de la: infarct.

Tomas Tranströmer la pian

Orășel ce stă în câmp ca o anexă a solului.
Monarhul bufnit cu ștampila poștei locale în mutra sa mare.
Clopot în amiază. Din școala de zece ani, o mulțime de pici
se risipesc ca pastilele protectoare
de eventualitatea unui viitor neclar. Discipole ale lui Carl Linné,
automobilele ruginesc sub vegetație, înverzindu-se ad hoc,
iar frunzișul, la fel pe ascuns, chiar de-i din alt aluat,
e ales în sensul abilității sale în a o rupe din loc.
Nimeni țipenie. Piața pentru viitorul monument
care va avea aici reședință permanentă
se extinde pas cu pas. Și brațul
prins de pian cu un suport
cu un instrument anume
încetul cu încetul se desprinde de corp, de pare
că spre final s-ar fi ales cu o proprietate
mult mai mare
sau indiferent fiind la ce și cât au adunat în creier
celulele; și degetele, de parcă s-ar teme pe la zori
să piardă bogăția văzută în vis, se agită prin peșteră
astupând spărturile cu mari comori.

1993


În traducerea lui: Leo BUTNARU