John Digby



John Digby s-a născut la Londra. A început să scrie poezie suprarealistă la începutul anilor ’70. A fost influenţat de Breton, Eluard, Arp şi Desnos. Deşi locuia în Anglia, primele poeme publicate au apărut în America. Un timp a lucrat cu George Hitchcock la Kayat Magazine, în California. Ulterior John a fost publicat în Ţara Galilor, Franţa, Belgia, Germania şi Columbia. În Londra a publicat trei cărţi de poezie[(The Structure of Bifocal Distance (1974); Sailing Away from Night(1978); To Amuse a Shrinking Sun” (1985)] Acestea au fost ilustrate cu colaje executate în alb şi negru, un mijloc pe care John a continuat să îl extindă de la figurativ la abstract pe o perioadă de câteva decenii. Poezia lui a fost inclusă înPenguin Book of English Surrealism. În Anglia a fost cofondatorul cunoscutei Caligula Book. De 38 de ani locuieşte în Oyster Bay, New York. John şi Joan, soţia lui, au înfiinţat Editura The Feral Press, care publică volume de poezie şi proză, în număr limitat, în format mic şi însoţite de ilustraţii (www.newferalpress.com). De câţiva ani colaborează cu Hong Ai Bai şi Rukui Chen la un proiect de anvergură, dedicat îmbunătăţirilor aduse versiunii engleze a poeziei chineze clasice.


Amintirile sâmbetei
pentru Andrew Roland Digby

Et les roses de l’électricité s’ouvrent encore
Dans le jardin de ma mémoire
GUILLAUME APOLLINAIRE

Îţi aminteşti
acea după-amiază
când seara şi-a ales sâmbăta
să zicem acum cinci sau şase ani

cu toate fileurile de păr încâlcite
prin buzunare
ne croiam drum
prin oraş
să cercetăm munţii

iarba se îmbujora
în depărtare
şi luminile mici nesfârşite
continuau să ne urmeze ca nişte copii iscoditori

luând la pumni drumul
printre norii căzuţi
ne-am descoperit prima noastră mână goală
împăturind o pungă transparentă
plină cu şoareci albi

oare nu la puţin timp
am dat de podul acela
al cărui nume
l-am uitat
unde cerşetorii nemaipomenit de bogaţi
îşi vindeau bărbile
la preţuri ridicol de mici

am cumpărat şi noi una
însă nu ne-a fost de folos
era fie prea mică fie prea mare
ori culoarea nu se potrivea
oricum şi azi o păstrez
într-un dulap de sticlă
din motive sentimentale
scoţând-o din când în când
şi scuturând-o de praf

îmi amintesc vag ce-i drept
cum umblam pe vârfuri pe lângă cinematograful năruit
şi cum un mânz cobora scările în galop
cu o plasă cu mere culese de curând pentru tine

am încheiat după-amiaza
cu un ceai la un bazin de înot părăsit
chelnerul purta costum de marinar
mai mic cu două trei numere

în drum spre gară
ai zis într-o bună zi
că lumina strălucitoare
ne va trece chiar prin oase

da aşa e
am răspuns
oferindu-mi mănuşile spălate recent
să te ajut să traversezi

spre casă
am urmărit galopul piciorului de pui
peste câmpiile inundate

îmi amintesc fotografiile pe care le-am făcut
ce dezamăgire
vedeam arena de fotbal pustie
şi gudronul acoperit în întregime de gheţari plutitori

când am ieşit din gară
ploua torenţial cu baloane
şi numele noastre pluteau în ele
ca nişte fulgi micuţi de fulger
mişcându-se sub unghiile noastre
abia atunci
râsul tău a izbucnit ca bureţii

îmi amintesc şi de tine
când la unghiuri drepte
mă sprijin de această lume
muşc dintr-un măr
pe care mi l-a dăruit mânzul
şi gust muzica bogată a râsului tău


Spune adio zdrenţelor triste ale iernii

mă tot plimbam în jurul
sălbaticului castan gol
şi zilele-mi toate în minte erau una
până când am auzit vântul mişcând
cu murmurul lui crengile

am urmărit lumina trecând de la o creangă
la alta până când copacul s-a făcut
râu de foc cu păsări dansând
cântând soarelui imnuri
departe o minge sângerie de flacări îngheţate

am privit din nou şi am văzut o şcoală
cu delfini înaripaţi distrându-se acolo
şi printre ei Leviatan
de o mărime colosală sărind în spaţiu
eliberând o arteziană de foc

cerul s-a făcut cîmp de foc
am văzut şi codobaturile pietrarii sturzii
crescând imens printre flăcările mînioase
şi luându-şi zborul săgeată spre soare
m-am întors şi iarna se sfârşise.

Când seara îţi poartă pielea ca pe o mireasă

Din somnul tău se iveşte un animal fabulos
lăsându-şi odele peste buzele cerului
aruncând pumnale spre pasărea moartă
cântând în mijlocul inimii tale

notele jalnice spumegă roze
pentru crocodili să le devoreze în lanurile de grâu
risipindu-se peste faţa lichidă a soarelui
unde îndrăgostiţii goi se îmbrăţişează în nămeţi

unde fiecare an din viaţa ta se înalţă ca un copac
în mijlocul mării te văd mergând
printre masivele flăcări ale minunatului
neînfricat în faţa noroiului prins de cer

îţi aud carnea trosnind printre năvoadele somnului meu
în care râsul nostru prăbuşit aleargă cu colţi de ploaie
în cercuri de foc pe care le-am trasat în jurul
trupurilor spre a da forme culorilor viselor noastre

Scrisoare către un prozelit experimentat

Aici lumina săltă pe capul meu
sub toate formele subtile
Greutatea ei se sprijină pe săritura tigrului neaşteptată
Din somnul lui
Culoarea are gustul mâinilor fiului meu
Sub apă desenând imagini comice

Într-o stare de suicid îmi fumez fericit
Degetele făcute în casă
Urmărind o femeie tânără schimbându-şi capul
Pentru o pereche de aripi de fluture cauciucate
Ea înghite moartea o roade şi o scuipă

Am tot ce îşi doreşte un om
Călătorii în craniul meu să văd
Grădinile politice ale soarelui
Unde caii vorbesc în somn
Şi folosesc limba să picteze
Râsul iute al pământului o nuanţă mai bogată

Şi mai este un pitic aici care bate
Cerul cu vătraie de plastic
Taie norii şi îi hrăneşte
Nervos până la picioarele-i sălbatice

Mereu la amiază se lasă întunericul adânc
Ca o secure peste gâtul meu
Durerea e râu de lumină
O iau la vale spre adâncuri biruitoare
Văzându-mă cum îmi pun pielea la uscat

Aici stâncile sunt cauciuc arzând
Mirosind a iarbă aromată îngheţată sub
Mile de raze de soare prinse în ochiul uraganului
Făcând cu ochiul măicuţelor ca hârtia în trecerea lor pe acolo
Etalându-şi sânii asasinaţi în aer

Cu picioarele mereu uscate de umezeală
Cu faţa-mi oprind un tren într-o mare de sticlă spartă
Îmi trag oasele maleabile din noroiul fosforescent
Deplin fericit ascultându-mi
Ceasornicul inimii bătând în depărtare

                                                                                        Traduceri de Olimpia IACOB